o sa abordez mai multe subiecte in seara asta..mai mult ca o eliberare emotionala... cred ca am nevoie de asa ceva..ma hotarasc cu greu asupra carui subiect sa poticnesc mai intai..si cred ca las mainile libere..sa aleaga ele ce vor scrie in continuare...or sa fie niste idei aiurea si probabil greu de urmarit..asa ca imi cer scuze de pe acum

chiar daca in ultimul timp imi petrec foarte mult timp cu o alta persoana..in continuare nu reusesc sa ma detasez de cel care credeam ca face parte din trecutul meu. cu cat petrec mai mult timp departe de el, cu atat realizez cat de dor imi e de el si cat de mult mi-as dori sa fiu inapoi in bratele lui...
imi pare rau ca numai cu el am reusit sa traiesc niste sentimente pe care nu le mai experimentasem pana atunci si nici de atunci... incerc sa ma detasez dar nu stiu daca e bine...incerc sa ma apropri de el, dar nu stiu daca sunt inca pregatita sa imi asum acel risc
mi s-a spus ca frica e cel mai mare impediment din viata...e singurul sentiment pe care nu ar trebui sa il experimentezi...si asa ca am decis sa nu traiesc in teama si sa ma dedic iubirii adevarate....

intotdeauna am fost cu intrebari existentiale..cine sunt de ce sunt aici incotro ma indrept..si incerc din cand in cand sa ma opresc din rutina zilnica si sa ma uit bine in interiorul meu sa vad ce mai descopar...
as putea vorbi foarte multe despre acest subiect si nu cred ca o sa ajung niciodata la un rezultat clar si final...persoana cu care imi petrec acum timpul incearca foarte mult sa ma deschida, sa ma privesc critic, sa imi raspund singura la niste intrebari pe care le purtam in suflet de foarte mult timp...

ajunsesem la un moment dat la o concluzie...ca pana la urma suferinta ajuta intr-o viata...ca te ajuta sa evoluezi, ca o viata usoara nu ajuta la nimic... si acum ceva timp mi s-a pus o intrebare...ca de ce ai dori sa suferi ca sa ajungi mai evoluat? ca nu prin iubire si fericire ajungi aproape de dumnezeu? nu asa ne vrea? m-am blocat un pic pentru ca relatia mea cu dumnezeu e inca confuza...si inca nu am aceste raspunsuri...dar m-am mai gandit...si raman la parerea mea...chiar daca e o suferinta de moment, te ajuta sa intelegi anumite greseli si sa constientizezi mult mai bine ceea ce ti se intampla...consider ca asa se poate ajunge la o iluminare si pana la urma la o fericire spirituala mult mai puternica....pana la urma e mai bine sa traiesti asa decat intr-o continua ignorare a ceea ce este cu adevarat important in viata...si sa duci o viata linistita si fara griji...nu cred ca iubirea adevarata se produce fara suferinta...nu cred ca iubirea pentru aproape indiferent de situatie se face fara suferinta...nu cred ca eliminarea pacatelor se face fara suferinta...se petrece incontinuu o lupta in tine...asta invat acum...cum sa razbata intotdeauna binele

am recitit si am amestecat prea multe idei si nu se intelege mare lucru
anticipam sa se intample asta
si imi pare rau
dar cam asa sunt si gandurile in capul meu acum...si incerc sa le asez in ordine macar p foaie
va pup

trebuie sa recunosc ca fac ceva maret in viata...dau de carnet. sunt mandra asa de mine..ca a trebuit sa trec peste o mare frica... intotdeauna mi-a fost teama ca daca euuu o sa ma urc la volan si o sa conduc sigur o sa mor. da acum imi place...si as conduce incontinuu... bine avand in vedere ca nu depasesc acum 30-40 km/h pb o sa merg incontinuu pana ajung si eu undeva.
maine termin cele 30 de ore de condus si va trebui sa ma concetrez pentru examen :-S
se vor schimba lucrurile acum...ca sunt invatata sa fiu eu cea carata in masina de altcineva si sa beau alcool de fiecare data cand ies. dar viata e complexa si are multe aspecte....

am fost la mareee...in vama bineinteles... nu stiu...cred ca s-a tampit lumea de tot. nu mai inteleg nimic. eu priveam problema logic...tu ca un om ganditor ce esti...ai un concediu...pe care alegi sa il petreci la mare...nu ai vrea sa te duci undeva unde sa te simti tu bine...unde sa iti placa locurile de miscat suncile pe muzica...sa te relaxezi tu asa dupa bunu tau plac?daca stii ca vama e loc de rockeri sau oricum nu cu lume pe placul tau, de ce ai alege vama? se strica farmecul vamei din cauza unor oameni ca voi...care alegeti sa nu va simtiti bine in concediu si sa umpleti aiurea o plaja
m-am chinuit ceva sa imi gasesc un loc in care sa imi intind si eu unicul prosop p nisip... plaja plina de sezlonguri...si de "proprietati private"
nu stiu...nu mi-a mai placut... multa lume ce nu are ce cauta acolo...acum nu pretind ca eu as avea ce sa caut neaparat...da incerc sa mentin spiritul printr-o libertate pe care o degajez cand sunt acolo...fara constrangeri

ma duc sa mai fac un chestionar si bag somn
va pup!

nu stiu daca sunt numai eu sau daca chiar toate fetele sunt asa... da frate suntem groaznice... eu ma intreb si acum cum reusesc sa ma mai suport... cand e totu bine mereu gasim ceva care sigur e suspect si gasim o semnificatie ascunsa...plangem din cele mai de cacat motive... ajungem sa ne indragostim si sa ne ramana adanc infipti in suflet cei mai nepotriviti baieti... suntem rele...mofturoase... si neintelese...
dar adoraaabile... stim cum sa mascam sentimentele de ura si gelozie si sa fie vizibile numai pentru celelalte mamifere din specia noastra, doar sa nu parem vulnerabile si slabe fata de sexul opus...si in niciun caz sa nu ne creada nebune de la inceput... stim cum sa ne facem dorite si reusim sa trezim cele mai ascunse sentimente in sexul opus
suntem ciudate in dorinte... vrem un baiat rau...da sa fie totusi softy cu noi...vrem un artist boem cu care sa calatorim si sa visam...dar dorim si o stabilitate materiala... vrem un baiat frumos...si aratos dar nu fustangiu...vrem sa ne sune des si sa arate ca se gandeste incontinuu la noi...dar sa nu fie foarte insistent...si lista poate continua
niciodata nu a fost..nu e si nici nu cred ca o sa fie vreodata simplu...nici pentru noi nici pentru ei
da toata aceasta calatorie dintre un el si o ea... cu toate certurile, impacarile si iar certurile ... e ceva care merita trait...asa greu cum e...oricum cica numai prin suferinta poti evolua...destul de trist....

am revenit azi acasa dupa mai multe ore din noapte petrecute intr-un club frecventat des de noi...ca de obicei am ajuns sa ne imbatam
inca un motiv pentru care nu ma mai suport e ca atunci cand sunt beata fac prostii....aseara am inceput sa scriu pe peretii din toaleta barului, teoria mea de viata...am inceput sa dansez lasciv catre prietena mea si sa o sarut...am inceput sa vorbesc foarte mult cu o persoana..si nu ar fi nimic rau...rau e ca imi aduc aminte tot ce am discutat...da nu imi aduc aminte absoluuut deloc fata lui sau macar un indiciu de cum arata... tot aseara am inceput sa iubesc persoanele pe care pana atunci le uram si nu in ultimu rand m-am ars cu tigara din proprie vointa...ca o modalitate foarte logica atunci de a ma pedepsi...pentru un motiv pe care nu mi-l aduc aminte...logic...si azi cand e lumina...trebuie sa traiesc cu durerea de la arsura, cu durerea de cap de la mahmureala, trebuie sa imi repet in cap zilnic sa nu uit sa sterg de pe peretele toaletei teoria despre viata data viitore cand ma mai duc....trebuie sa imi reiau sentimentele de ura fata de persoana in cauza...si cam atat...ca fata de prietena mea tot as mai dansa lasciv si as sarutao
si bineinteles ca toate astea nu ma va impiedica sa ma duc iar peste putin timp in acelasi loc si sa ajung iaar sa ma imbat si sa fac prostii...cu toate ca nu e frumos si nici educativ ce zic eu aici...dar sincer cand ies si dansez si sunt sub influente :))) am o anumita libertate...atunci parca ma simt ca pot face orice...nu mai am acea limita dictata de sobrietate...

pana data viitoare...va pup cu o mare durere de cap

                                                                           Girls are like
                                                               apples on trees.The best 
                                                          ones are at the top of the tree.
                                                         The boys don't want to reach for 
                                                     the good ones because they are afraid
                                                   of falling and getting hurt. Instead, they
                                                  just get the rotten apples from the ground
                                                 that aren't as good, but easy. So the apples
                                                    at the top think something is wrong with
                                                     them, when in reality, they're amazing.
                                                        They just have to wait for the right 
                                                              boy to come along, the one 
                                                                     who's brave enough
                                                                               to climb 
                                                                            all the way
                                                                             to the top 
                                                                            of the tree.

“No matter how hard the past, you can always begin again.” -Buddha